...
încerc să-mi dau seama de ce zâmbesc oamenii așa frumos când le spun că studiez limba franceză. nu mi s-a întâmplat de puține ori în ultima vreme... dacă mai află și despre Dijon, atunci parcă-s de-a dreptul cuceriți! exact ca niște copii cu ochi mari și senini care se așază liniștiți pe scăunelul de lemn să asculte povești. sincer, abia acum am început să-mi dau seama ce a însemnat bursa primului semestru pentru mine. ca și cum m-am întors dintr-o lungă călătorie, cu multe bagaje lăsate (din lipsă de timp, ori din prea multă oboseală) nedespachetate. povestea e tare faină și nu mă pricep eu să o scriu aici. tot ce pot să-ți zic e că dacă faci ceva din dragoste, nu ai cum să nu te simți împlinit. eu mi-am ascultat inima și-o voi face mereu, indiferent de ce vor crede alții...