joi, 14 martie 2013

zâmbetul meu de dimineață


”În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
                                                                              (În limba ta, Grigore Vieru)


Nu cred că mi-am dat seama până acum cât de mult au ajuns să mă schimbe scrisorile...Nici nu știu cum să definesc fericirea pe care mi-o aduc acestea și bucuria de a primi povești împăturite de oameni dragi...Da, poate nu înțeleg eu viața, dar un lucru știu sigur: am primit-o de la Doamne Doamne ca pe un mare dar, ca să o prețuim și să creștem spre cer unii alături de ceilalți...