Azi am fost cam astenică. Neputincioasă, m-am plimbat șchiopătând de la un ceai la altă descriere balzaciană, dintr-un pui de somn într-altul. Nu știu cum se face că am venit acasă fără dar de ziua mamei, și n-am prea bucurat-o cu nimic. Bine-mi șade, ”copil cuminte” ce sunt! De n-ar fi fost căzătura de ieri, poate ar fi fost și ea fericită, ca alte multe mame din lume... Știu însă că încercările ce le primim de la Doamne Doamne sunt ca să ne întărească și să ne sudeze, știu că împreună o să ne reușim să trecem peste toate.
M-a trezit din monotonie o veselie ”atemporală”, sosită tocmai de pe ”planeta mov”. Planeta cea mică, a ”drăgălășeniei” și a gândurilor bune, a fost cam înnorată și zdruncinată de realități ceva mai crude zilele astea, dar vin semne că se apropie adevărata primăvară...
P.S.: Ieri, la facultate, am auzit în zbor numele de George Pruteanu. Habarnistă cum sunt, am vrut să știu cine a fost, iar o colegă mi-a spus că, pentru cât par a ține la limba română, mare păcat că nu am auzit de dumnealui. I-am găsit saitul mai devreme, ce abundă în lucruri frumoase, și am vrut să știi și tu despre el.