marți, 26 martie 2013

tic-nu-tac



cea mai frumoasă și sinceră scrisoare pe care am primit-o vreodată :)


Copil drag,

Ajung uneori să mă gândesc că nu o mai cunosc.  Și nu mă refer la faptul că nu i s-a mai năzărit să meargă să se tundă, căci e mai mult decât atât. Azi, de exemplu, am simțit cum aproape începeau să-i crească crengi prin vene. Ramuri întortocheate care voiau să zboare în bătaia vântului, să fugă cine știe unde...Am ciocănit-o un pic și i-am spus că nu-i tocmai în regulă, că mă doare, dar nu ai cum să te înțelegi cu copiii nătângi. Nu mă prea ascultă, și nu își dă seama că nu sunt asemeni lui Tommy, pe care într-o zi îl poartă, în alta îl uită acasă sau îl lasă intenționat să le țină de urât cutiilor. Te rog spune-i tu că sunt mai mult decât un ceas în formă de pară...