te caut și te voi căuta. dintotdeauna, pentru totdeauna.
” Unde e omul bun, cel ce împarte bucuros bucata de pâine uscată, unde e omul care deschide zorile iertării și dragostei, acela care crește florile mele și pe ale tale, frate, vecin sau pelerin? Îl căutăm mereu ca pe o lumină, ca pe o mireasmă, putere ascunsă a dragostei ce alungă urâtul și topește suferința. Să batem lumea-n lung și-n lat, această lume atât de întristată, să rătăcim pe căile înfiorate ale cerului până vom găsi țara unde cresc florile zilelor de la-nceput, acolo unde omul trăiește în însăși isvoarele vieții, punct de sprijin neschimbător al lumii noastre.
Unde e omul întreg și puternic, omul bogat interior și bine îndrumat, omul pur și înamorat al absolutului?
Îl găsim arareori și numai în acele exemple de splendidă frumusețe și echilibru, ce trăiesc în zonele mai puțin expuse ale vieții de cetate, omul simplu, de o simplitate care atinge permanențele și de o dragoste de adevăr care vede pe Dumnezeu, omul simplu care nu cunoaște porțile căderii în fața tuturor tentațiilor unei lumi de desfrâu și penibilă desfigurare.”
(Ernest Bernea)