Îmi place cuvântul ăsta! Până mai ieri nici nu am știut de el. Am înțeles că se referă la pasta de măceșe, dar pe mine mă duce cu gândul la un soi de amalgam-harababură.
ceai „happy after lunch” la prima oră, predeterminanți franțuzești, o cafea amară cu Daphnis și Chloe, scrisoare pentru fata cu nume din „La Medeleni”, poveste despre „Satyricon”-ul lui Petronius, jumătate de scrisoare pentru Ana, un capitol din David Copperfield, cealaltă jumătate de scrisoare pentru Ana, primul act din „Seducătorul din Sevilla”, răsfoit și pus în săcăteu „Great expectations”, politically correct fairy tales la Chocolate House, ceai de mușețel cu doi oameni dragi, amintiri și povești depănate, foi weimariene pentru scrisori și al doilea mărțișor cu ghiocel...