...
”un kg de lămâi,
zece ouă sau chiar șapte,
un litru sau doi de lapte,
leuștean și pătrunjel,
un pepene măricel...”
Asta e parte din lista șoriceilor din minunata cărțulie cu desene și litere de unde am învățat prima oară să-l scriu pe b ca d și invers, despre care o să-ți povestesc în curând. Lista de acum se umple de visuri frumoase de primăvară. Se umple de bucurie și speranță. Ca o turtă dulce, inima-mi stă la dospit, se pregătește să-și coacă fericire...De asta-i vine mai să-mi sară din piept, ori se agită ca un greiere zăpăcit.
Mi-am dat seama că de prea multe ori am renunțat la ceea ce mi-am dorit. Am renunțat la mijlocul drumului, sau chiar aproape de linia de sosire...și nu neapărat pentru că așa mi-a fost mai comod. Am renunțat gândindu-mă că, deși sunt visurile mele, sunt prea mari.
Acum mă entuziasmez, știi prea bine. Cum ar putea fi altfel, când mă gândesc că peste puțin timp mi se poate îndeplini încă o dorință? Tot ce-mi rămâne de făcut e să fiu copil cuminte, de restul are grijă altcineva...
Și până nu uit, azi am învățat că un copil se îmbrățișează doar atunci când doarme, ca să nu fie prea cocoloșit cu prea multă dragoste...