Dragă om drag,
E târziu, dar am uitat de nas roșu și de orice umbră de osteneală de pe gene. Cum ai mai râde de mine de ai vedea cum mă bucur ca un copil mic, mic...Desigur, destul de subtil, ca de obicei. De acum încolo o să te cred dacă o să-mi mai spui că nu mă zbat îndeajuns...Nu știu dacă ești într-adevăr pregătit pentru cât o să-ți fac capul calendar, dar nu mai am ce-ți face. De venit, tot vin...
îmbrățișări,
”literatista”
P.S.: Acum am voie să ascult melodia asta, așa-i?