Inima mea a crescut, datorită lor, într-un noian de bunătate și iubire. De la ei am învățat să iubesc poveștile și toate lucrurile simple, ei mi-au înrădăcinat sămânța nădejdii în Doamne Doamne, m-au sprijinit și m-au protejat întotdeauna...Iubirea le e atât de mare, că nu contenește să mă uimească zi de zi. Sunt un ocean de bunătate, blândețe, iertare și necontenită dragoste. Se dăruiesc neașteptând nimic în schimb, răspândind frumusețea sufletului lor de copil. I-am dezamăgit de atâtea ori, iar răsplata îmi sunt sfaturi calme și calde... ”Oriunde veți ajunge, să vă păstrați simplitatea, să nu uitați de unde ați plecat. Și orice ați face, să nu renunțați niciodată la credința voastră!”, mi-a spus azi tata când m-a îmbrățișat. De ce am ținut și țin cuvintele în mine, nici acum nu-mi dau seama....
Te văd zâmbind. Sunt cât un ghemotoc, îmbrăcată într-o hăinuță albastră cu mâneci galbene, iar pe sârma din curte stau înșiruite cuminți rufele întinse de mama. Mâinile tale calde îmi țin căpșorul drept, să mă pot minuna de simplitatea și frumusețea vieții. Așa se întâmplă de aproape 21 de ani încoace... Da, ai dreptate, semăn și cu mama, dar nu am probleme cu circulația. Mâinile și picioarele mi se răcesc atunci când nu vă am aproape...