”Nu m-am îndoit niciodată că plânsul este benefic, curativ, salvator. Am fost întotdeauna convinsă că lacrimile fac bine, purifică, încarcă, liniștesc. Un obraz scăldat în lacrimi, de durere sau de bucurie, mi s-a părut tot ce poate fi mai intens și mai practic, mai emoționant, mai demn de stimă și chiar de invidie. ”(Quod erat demonstrandum- Ana Blandiana)
Dacă n-ar fi nins și dacă n-ar fi fost nimeni prin preajmă, mi-aș fi găsit și eu, fără îndoială, un colțișor unde să mă descarc...