...
Cunosc o mamă aristocrată care trăiește într-un oraș destul de anonim al țării. Abia acum câteva zile mi-am dat seama de acest lucru, odată cu plimbarea duminicală și împărtășirea de nădăjduire pe care ne-a făcut-o. Adevărata aristocrație se citește în privire, în purtare, în gândire. Când te afli în preajma unui asemenea om, nu poți decât să te lași deoparte, să te deschizi cât poți de mult pentru a-ți umple lăuntrul dintr-a lui frumusețe și bunătate. Pur și simplu, îți uiți neliniștile, grijile, fricile și vezi că Doamne Doamne a sădit în unii oameni nemăsurată lumină [ de fapt, sămânța aceasta se află în fiecare dintre noi, doar să știm s-o cultivăm...]. Viața are datorită aurei lor un alt sens pentru cei pe care-i întâlnesc, cărora le vorbesc... Am primit, spus și nespus, îndemn la trăit, la rându-ne, aristocratic. Nu e ușor, dar dumneaei ne-a demonstrat că se poate. Adevărata aristocrație e moștenirea ce-am primit-o fiecare-n inimă, dreptul inalienabil de-a viețui frumos.