Cum să nu te bucuri când vezi orașul revenind la viață?
Era cât pe ce să fac cale întoarsă, cu toate hârtiile puse în dosar. Aș fi fost în stare, nu-i bai. Dar aș fi regretat de nu aș fi intrat, la fel ca anul trecut pe vremea asta. ”Est-ce que vous avez des projets pour l'avenir?”. Aceeași întrebare mereu, mereu. Nu-mi sunt ideile bine aranjate, dar știu că cineva a vrut să fiu acolo. Și dacă e bine și folositor să plec, știu că toate se vor rândui, în ciuda piedicilor care-mi răsar în cale.
Nu am avut nevoie să spun nimănui, dar m-am simțit inundată de o bucurie nemăsurată, adusă de locul acesta plin de pace și lumină și unde minunat răsună zi de zi glasuri line. Vezi tu, noi românii suntem un popor tare bogat. Ne dăm însă seama de acest lucru doar atunci când suntem departe de casă...
Când am fost întrebată, am răspuns simplu că sunt asemeni primăverii de afară: dimineața devreme blândă, la amiază înnorată, apoi bătută de vânt, pe urmă scăldată de soare, zgribulită de nori de apus și înfrigurată de întunericul nopții. Și dacă țin cont că momentul preferat e cel în care soarele zâmbește, nici nu-s subțiri fustele de vară...
Toate ca toate, dar azi te-ai ascuns.
Nu am avut nevoie să spun nimănui, dar m-am simțit inundată de o bucurie nemăsurată, adusă de locul acesta plin de pace și lumină și unde minunat răsună zi de zi glasuri line. Vezi tu, noi românii suntem un popor tare bogat. Ne dăm însă seama de acest lucru doar atunci când suntem departe de casă...
Când am fost întrebată, am răspuns simplu că sunt asemeni primăverii de afară: dimineața devreme blândă, la amiază înnorată, apoi bătută de vânt, pe urmă scăldată de soare, zgribulită de nori de apus și înfrigurată de întunericul nopții. Și dacă țin cont că momentul preferat e cel în care soarele zâmbește, nici nu-s subțiri fustele de vară...
Toate ca toate, dar azi te-ai ascuns.