Ziua a treia de ”facultate altfel”.
L-am revăzut și pe domnul doctor și am povestit la o cană uriașă de cafea, într-una din renumitele cafenele cu siglă verde ce aproape împânzesc străzile de aici. Mi-a prescris ”droguri”, dar o să păstrez rețeta pentru peste câțiva ani, când va avea mult mai multă valoare. Apoi ne-am dus la periferia orașului, la magazinul cu decorațiuni și lucrușoare drăgălașe. Mai în glumă, mai în serios, tare mi-a plăcut Ikea. L-aș fi luat în Sibiu de aș fi putut. Adevărul e că plimbarea de azi m-a făcut să mă întreb iar și iar de ce am renunțat la visul cu desen, când pe la mijlocul liceului tare îmi doream design de interior. ”Pentru că ție ți-e frică să visezi mare, de aia!”, a venit răspunsul imediat...
Când o să ajung acasă o să fie prea multe litere de aranjat; oricât de mult îmi place acum să cred că o să apuc să iau un petic de hârtie să-l mâzgălesc, sau o bucată de material s-o cos, tare mă tem că toate vor fi amânate pentru...cine știe când. Sau poate începe o nouă poveste odată cu ramele albe...