marți, 1 septembrie 2015

...acoperă-mi inima cu inima ta.


...

a venit toamna și-a adus un nou început pe  faldurile rochiei  foșnitoare. am crescut împreună în tot acest timp, și-acum iată că ni se dă șansa unui alt anotimp arămiu... cine știe ce vor aduce lunile acestea? de-ar fi să-mi pun o dorință, aș zice numai foșnet tomnatic pe bicicletă. despre celelalte nuanțe ale tabloului știe Doamne Doamne... nu știu cât de supărat o fi Micul Prinț, însă cert e că mie nu mi-a picat tocmai bine că m-au mutat de la F612. nu știu încă prea multe despre galaxia elvețiană, dar dac-o fi să fie, o simt ca pe-o mult așteptată schimbare prielnică. și dacă n-o fi ea, căutăm din nou! ce-i al nostru, e bine pus deoparte! nu știu cum miroase la tine toamna, dar la mine, pe fundal de Nicu Alifantis,  răzbate mirosul dolofanelor din cuptor. n-am mai copt de-o veșnicie, și-mi era tare dor. Van Gogh i-a cunoscut azi pe impresioniști și, din dorința de a le picta și el în aceeași lumină și culoare, nu face la început decât niște imitații care-i aduc toate criticile fratelui său Theo.