...
din fiecare călătorie împreună avem de învățat despre celălalt. ieri dimineață, ajunși în orașul natal al lui Dar, ne-am dat seama că luasem cămașa cea albă, dar butonii rămăseseră cuminți în cutiuța lor de pe strada Stelelor. soluția a fost să purcedem repejor în căutarea unei perechi de rezervă. nu știu cum reușește mereu, dar lângă el nimic nu e o problemă: am găsit o doamnă vânzătoare tare amabilă care s-a oferit să ne ajute într-un mod mai atipic. așa se face că uitarea celor doi pseudonasturi ne-a făcut să ieșim din acel magazin cu zâmbetul pe buze. ulterior am aflat cum cu ceva timp în urmă, a doua pereche [cumpărată de Dar pentru că și altădată uitase prima pereche acasă] de butoni îl salvase pe matematicianul microsoftist... avem de învățat unul despre celălalt și datorită prietenilor noștri. mi se pare minunat cum prietenii tăi sunt acum și prietenii mei, și viceversa. mai mult decât poveste despre butoni, aceasta era poveste despre Tudor și ceilalți diamantini cunoscuți ieri și azi. a început clasa lui „aprofundăm”...