luni, 21 septembrie 2015

„Artă nepoetică”

...

Astă seară, căsuța mea poștală virtuală, a primit un mesaj de la Poezitoarea care nu a mai scris versuri de o bună perioadă de timp [ dac-ar ști că am picat testul ghicitorii în drum spre casă, poate ar fi dezamăgită de mine... ]. Trebuie că acum, că se apropie vremea roadelor, s-a întors și ea la vechi obiceiuri compozitorești. Nu am putut să nu împart scrisul și cu tine, așa că iată-l:


Taste, fiți gata,
pot și eu să scriu
poezie:
scot cuvinte
din morminte,
le-nșir ca pe rufe la uscat,
cu capul în jos, nespălate,
le așez deranjate
pe funia cu care le-am măsurat umbra -
Ei, fir-ar, trebuie s-o iau de la capăt;
mi-au scăpat două rime
și-un fel de-nțeles.
backspace, backspace, backsp



pies: Nu știu cum s-o conving, dar poate până la urmă va prinde aripi toamna asta pagina despre care mi-a povestit la povceștile noastre refreșuitoare...