...
am ajuns Acasă la tine, locul devenit de acum Acasă și pentru mine. am ajuns după un drum care a durat aproape dublu din cauza accidentului de la Miercurea, de unde am înțeles că sunt în viață piedici în fața cărora nu ai altceva de făcut decât să aștepți și să te întrarmezi cu răbdare. în căsuța de pe strada Stelelor, cea între ai cărei pereți domnește liniștea, mă aștepta un buchet de ochiul-boului roz și mov. după ce-am lăsat bagaje, cutii și cutiuțe, gazda cea primitoare ne-a poftit la masă, iar apoi am făcut un minitur al centrului [cu înghețată de la Bruno], pentru Ștrămpănel, mama și tata. apoi Coșarul și-a luat zborul înapoi, spre primul Acasă, nu înainte ca noi să fim sfătuiți de bine... s-au mai schimbat peisajele urbane ale Timișoarei de la ultima mea vizită. încă sunt destule locuri în renovare, dar unele și-au cosmetizat fața sau fațada. mesajul de „Vă rugăm căscați” mi-a furat un zâmbet, ca de altfel toate cele ce sunt aici diferite față de Sibiu. faptul că încă mai durează până să se lege unele sinapse și deocamdată mă pierd pe străzi, îmi place la nebunie! Acasă e îmbrățișarea ta, sunt aripile care mă-nvelesc cu iubire. am venit Acasă...