...
„așa e, sunt cu picioarele pe pământ și cu capul în nori...o fi de la aripile ce ne-au crescut!” Bucuria asta îmi dă speranță, mă schimbă din ce în ce mai mult zi de zi - din clipa în care deschid ochii până seara târziu, când pleoapele pierd bătălia cu veioza. o port cu mine permanent și o răspândesc chiar și fără să-mi dau seama. tuturor celor dragi, dar și simplilor necunoscuți pe care-i văd poate o singură dată... simt că razele acestea s-au transmis și celor de un pic mai departe, chiar dacă nu le-am povestit; nu-mi pot explica prea bine cum, dar altfel n-aș primi gânduri atât de duioase [„În ziua de azi există un virus foarte molipsitor în lume care se numește ZÂMBET. Deja îl văd pe obrazul tău, te-a molipsit cineva care tocmai și-a adus aminte de tine.”] ...