...
mă gândesc zi de zi la oameni dragi [muuulți] cărora n-am mai apucat deloc să le scriu și care vor fi crezând că i-am uitat. azi, spre exemplu, am găsit și-un apel pierdut de la fata-cu-nume-din-Medeleni despre care care nu mai știu nimic de dinainte să-mi dau licența... vezi tu, uneori încerc să caut un vinovat pentru cum adorm noaptea târziu în fața unei foi albe de hârtie, dar apoi îmi dau seama că prea încerc să mă înham la multe deodată. timpul nu ne iartă, dar nici să mă păcălească cum i se năzărește nu vreau să-l las. după ce ies din chiubicăl, și nu mai aud pe nimeni urlându-mi în timpan, caut să mă înconjor de liniștea celor dragi, să mă umplu de bucuria lor... așa se face că o singură zi înglobează mai nou câteva vieți diferite în care sunt aceeași eu. oare să-ți spun pe care dintre ele o prefer? oare mai e nevoie?