Dragă Nană,
Brumar mi-a amintit că anul trecut pe vremea asta eram departe de casă și ascultam ore întregi colinde, doar-doar să reușesc a îmblânzi cumva dorul. Acum m-am gândit să-ți scriu din nou câteva rânduri, tocmai datorită schimbării...
Ar fi multe de povestit, așa că mă rezum doar la joioasa zi de azi. Dimineața a început cu deliciosul tort de fructe primit aniticipat de Tâlvana. Apoi, în drum spre locșorul de rost, frunzele vânturinde de pe strada conacelor mi-au reamintit că e toamnă [cea mai frumoasă din viața mea]... În pauza de amiază am împărțit pufuleți optimiști cu Spiridușul cel drag, care la plecare mi-a lăsat un minunat bilet-scrisoare. [„Cred că ce mă bucură foarte mult e faptul că totul e construit ca șisturile cristaline, strat cu strat și treaptă cu treaptă și va rezista orice ar fi și mai ales pentru e că e așa cum vrea Doamne Doamne!”] Am căpătat entuziasm în ceea ce-l privește pe domnul Microsoft; adevărul e că o să cam am nevoie de el zilele următoare... Mâine test, iar de luni îmi iau în primire căștile și cubicle-ul, să dovedesc c-am învățat ceva luna asta. Dincolo de ceea ce nu-mi convine câteodată, sunt totuși oameni. Și rolul meu acolo va fi să-i ajut, așa că sunt fericită. „Tocmai, să nu fugi! Să cauți să alegi în viață ce-i mai greu!”, asta mi-a zis tata acum două-trei zile, când am început să fac pe ariciul la telefon. Am încredere că va fi bine, așa cum îmi spune Dar mereu-mereu... Seara am trăit-o în Bucuria colindelor, alături de otesiștii dragi. Când am pășit în încăpere, pur și simplu m-a uimit lumina care le însenina chipurile... Nană dragă, ce bine e să fii acasă! Plăcinta cu brânză adusă de Simo-Nico a fost cea mai bună pe care-am gustat-o vreodată, iar ceaiul ne-a îmbiat la voioșie în cântare.
S-au schimbat multe. Mă schimb zi de zi... Îi sunt recunoscătoare lui Doamne Doamne pentru Dar și pentru grija necontenită pe care mi-o poartă...
cu aripi de nădejde,
Dogiana