...
de două dimineți mi-au înghețat nasul, mâinile, obrajii și degetele atât de tare încât n-am putut să nu mă gândesc la tine, draga mea scriitoare de departe, și la cum tânjești la acest frig chiciuresc care nu ne iartă aici... întreb în fiecare zi dacă n-au ajuns plicurile tale acasă, dar se pare că încă rămân blocate undeva în necunoscut [tare mi-aș dori să știu unde]... mi-e dor de acele gânduri celulozice, știi bine. pe cine să luăm la rost când nu-i nimeni vinovat?