El mi-a făcut cu ochiul, eu l-am ales.
Ei bine, nu e replica unei Juliete despre al său Romeo pentru că acest ”el” e romanul Împreună al Annei Gavalda. L-am ”furat” ( împrumutat mai corect spus) fără ezitare din raftul cu alte zeci, sute de titluri ce strigau:”Pe mine, ia-mă pe mine!” gândindu-mă că poate după el a fost ecranizat filmul Ensemble c'est tout, pe care l-am văzut acum un an și care mi-a plăcut atât de mult. Știam că și dacă nu ar fi fost așa, tot nu voi fi regretat alegerea Gavalda, autoare cu al cărei stil mă familiarizasem cât de cât prin Je voudrais que quelqu' un m' attende quelque part.
De vreo două săptămâni am început alte două romane, pe care le-am luat cu mine peste tot, în încercarea de a le prinde gustul, dar în zadar pentru că nu am reușit. Așa că ieri am deschis cartea cu tabloul cu cele patru periuțe de dinți agățate în același suport și descrierea ”O bucurie a lecturii” pe copertă. Și după doar o jumătate de oră mi-am dat seama că nu mai vreau s-o las din mână. Pur și simplu o devoram. Patru povești într-una singură sau o poveste creionată din patru unghiuri, cu umbrele și luminile de rigoare, când subiective, când obiective. Nu știu când s-a făcut seară, când mi-am băut cănile de ceai și cafea, dar când n-am mai putut să-mi țin ochii deschiși m-am uitat la ceasul telefonului și era trecut de ora unu noaptea, așa că am stins lumina gălbuie și am lăsat cele 60 pagini rămase ca desert pentru dimineață.
Până acum nu am precizat nimic despre firul epic, dar nici nu voi spune mare lucru. Poare ar trebui să știi doar că protagoniștii sunt Paulette Lestafier și nepotul ei Franck, tânăra Camille Fauque și Philibert Marquet de la Durbelliere. Nu mă pricep la scris recenzii, nu folosesc cuvinte inteligente, nici fraze bine ticluite , dar îți pot da un sfat: romanul ăsta merită citit, debordează realitate! Nu neapărat pentru schimbul de replici (care te prinde, și la propriu și la figurat) sau pentru felul în care personajele înțeleg să se adapteze vieții diluate ”cu un pic de haos”, ci pentru sentimentul de ”am trecut și eu prin asta; și eu am simțit același lucru” pe care-l transmite fiecare pagină.
Cine devii după ce-l citești? Cu părere de rău, nu-i nicio rețetă miraculoasă, deci nici Superman, nici Platon ori Aristotel. Ești tot tu. Doar că vei fi învățat că atunci când ”nu se schimbă nimic, se schimbă totul”.