vineri, 16 septembrie 2011

abracadabrant

...

aseară am văzut Into the wild și după ce m-am trezit mi-am dorit să-l mai văd o dată, așa că mi-am oferit darul ăsta, dacă tot era devreme. nici că puteam lua o decizie mai bună. cert e că dimineața văd lucrurile altfel, nu doar pe jumătate, cum se întâmplă când e târziu (chiar și dacă beau cafea).




”Happiness  only real when shared.”


trezește-te când sună alarma. du-te-vino la grădiniță. nu uita să mergi la pâine. adună firimiturile, noi le facem. strânge hainele dacă te deranjează să le vezi aruncate pe scaun. dă-mi apă. mie nu mi-e foame. vreau ceva dulce, îmi dai bani? nu-mi place tricoul ăla, mă capără eticheta. încearcă să nu te încrunți, altfel zice lumea că cine știe ce ai. nu te mai chinui să pornești radioul, nu mai vrea să meargă. da, eventual poți să-ți faci un ceai.

 când au plecat uriașii gălăgioși m-am evaporat (nu că nu m-ar fi găsit pe urmă) cât am putut de repede. desculță, mi-am luat cartea și-am fugit la scara albastră. am furat unul dintre cele mai bune mere (că tot îi plăceau lui Alex de aseară merele, de ce să nu mușc și eu așa?), cam al treilea pe ziua de azi și ,după concertul cioncănitoarei, am început altă Gavalda.
- Aaa, aici erai.
- Daa..
- Mai stai cât poți, o să-i duci tu dorul.
- Da, știu...Știu, tata...

pe urmă au mai apărut încă trei scări, o traistă verde și una albă și coșul împletit, toate pentru darurile coapte ale lui septembrie. scara se clatină, crengile sunt nărăvașe, dar când întinzi mâna parcă prinzi în fruct un strop din căldura cerului. cum să nu-ți placă merele?


- Te las doar dacă zici după mine: paleobiologia celacantelor.
- Lasă-l în pace!
- Georgi, să zic?
- ...
- Ba nu. Altceva: nicotinamidadenimdinucleotidfosfatum.
- Zici prea repede. Nu pot... Nico..cum?
- Nicotin(pauză)amida(pauză)denim(pauză)dinucleotid(pauză)fosfatum.
- Paleobiologia celacantelor.
- :))
- Nu asta. Acum am zis nicotinamidadenimdinucleotidfosfatum.
- Nicoti...deni..ustatus.
- Neah..