din scrisoarea unui om tare drag mie:
”Sfatul sună cam așa: Nu refuza nimic în viață! Și aici nu mă refer la burse, invitații în oraș sau altele, mă refer la mărul pe care cineva dorește să ți-l dea sau la bucata din sandvich pe care cineva vrea să o împartă cu tine.[...]Mai mult decât atât, sentimente de pace și bucurie se vor găsi în sufletul tău deoarece ai primit ceva și în sufletul persoanei care ți-a dăruit deoarece, sincer, este al naibii de plăcut să dăruiești ceva.”
am zis ”da”! până la urmă, poate o să învăț să privesc oamenii în ochi. am fost la Faust în seara asta, nu pentru că a fost pe moca ( cred că aș fi acceptat și dacă n-ar fi fost așa) și am rămas cu ochii pironiți și oarecum nedezlipiți de actori și de tot ce se petrecea acolo...sentimentul cu care am plecat acasă e că tare nu-mi doresc să ajung în iad. jos pălăria în fața tuturor actorilor! de la ei am învățat azi ce înseamnă să-ți placă cu adevărat ceea ce faci.
P.S. mulțumesc persoanei care m-a tot bătut la cap să plec, dar care acum mă iubește că am rămas.