dac-aș putea, le-aș aduna pe toate.
a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva. cred că n-am prea avut grijă cum trebuie în ultimele zile de ea. e luni. voios îi soarele amiezii, vor fi mai 30 grade afară... și mie tot mi-s picioarele reci. m-am tuns, a treia oară în ultimele trei luni. și tot de sâmbătă am căpătat un strănut ce nu mai trece, cu toate ceaiurile pe care le beau aproape din oră-n-oră și m-am ales și cu un nas roșu de Rudolf, nevindecabil cu duzine de șervețele. dacă n-ar fi de-ajuns, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” e cu un spital de nebuni. mă enervează că de o lună jumătate nu am credit ( și nu-i chiar atât de bine cum am vrut să cred), dar ajută să-mi dau seama cui îi pasă de mine. mănânc mere și struguri toată ziua, nucile încă le numărăm pe degete. frunze covoare întregi și avioane ce desenează linii spre apus. a trecut vacanța și nu m-am jucat mai deloc cu visele-n culori.
P.S. : Dragă Hapciu, acum e seară, dar mi-e mai bine. Țâc, am uitat de tine!
...Rețeta nu-i de scris aici :D