...
Atunci când cârtești, te trage Dumnezeu de mânecă și-ți arată că alții au [sau au avut] o cruce mult mai grea decât a ta și o duc [sau au dus-o] cu demnitate. Trebuie că m-am cam plâns [lui Dar, altcuiva n-am cui] că mă simt depășită nemaiîncadrându-mă cu treburile casei așa cum eram obișnuită în urmă cu câteva luni de a ajuns în mâinile mele cartea „Cancerul, dragostea mea”. Și nu doar c-a ajuns, ci și c-am citit-o în trei zile [alăptând, altcândva n-aș fi avut când]. Și nu doar c-am citit-o, ci și c-am râs [de împiedicări și tot felul de situații comice] și-apoi am plâns [și-am tot plâns] descoperind uimitoarea poveste a Mioarei Grigore, mama a cinci copii [născuți după vârsta de 35 de ani] care află că are cancer de sân [asta după ce timp de șapte ani alăptase continuu, cu încăpățânare, conștientă că acel lapte e aur pentru prunc], începând astfel o luptă acerbă pentru viață. Frapant lucru că niciodată nu avea puterea să se roage pentru vindecare, cerându-I lui Dumnezeu s-o mai lase printre copii ca să aibă cine să le mai facă o ciorbă [povestește că atunci când se simțea foarte rău îi lua patru ore să toace legumele și s-o termine], s-o mai vadă pe mama lor și să-i mai primească îmbrățișarea [cât de înduioșătoare erau acele momente în care dormeau toți șapte în același pat, îmbrățișați]. Nu de puține ori am avut impresia că citesc ficțiune parcurgând paginile cărții și mă întrebam cum de a putut îndura atâtea. Și totuși, povestea e reală. Îmi amintesc de interviul apărut în urmă cu câțiva ani în Familia Ortodoxă, dar nu știu de ce nu am avut până acum tragere de inimă spre carte. Și poate nici n-aș fi înțeles-o la fel nefiind mamă. [De aceea e bine să aștepți timpul potrivit pentru fiecare carte, ca ea să-ți poată grăi și să-ți fie de folos în perioada pe care o traversezi la rândul tău.] Nu mai pomenesc de povestirea de început despre căderea ei din copilărie, atât de asemănătoare cu a mea... Acea cădere reprezentând miracolul unei a doua vieți, eveniment care îmi reamintește de fiecare dată că în mod sigur mai am ceva de îndeplinit dacă încă trăiesc...
Cartea aceasta nu se citește, se trăiește. E dureros de reală, scrisă într-un stil care te cucerește de la prima pagină și mustește de tot ce înseamnă căutare, iubire, suferință. O recomand mamelor, dar nu numai... O recomand tuturor celor care luptă sau caută motive să lupte pentru viața lor.