...
Așteptam la rând [necrispați, chiar bucurându-ne de soare] să luăm apă [fântâna din Nucalia e cea mai binecuvântată în această perioadă], când am văzut-o traversând strada și ni s-au înseninat amândurora pe dată chipurile. E unul dintre acei bătrâni pâinea-lui-Dumnezeu, cum rămân din ce în ce mai puțini în zilele noastre... A trecut pe lângă noi, ne-a sărutat emoționată [dar cu vădită grabă], apoi, privind în urma dumneaei, s-a întors și mi-a șoptit prelung, cu lacrimi în ochi: „Mă bucur să te văd...” Ne întâlneam prima oară de când s-a născut Teodor și-mi era atât de dor să mă îmbrățișeze și să ne spună că ne iubește din tot sufletul...