miercuri, 30 aprilie 2014

mă crezi în stare să te uit?



...
ieri am luat cel mai mare zdravăn ciocan găsit printre uneltele tatei și am spart o mână bună de nuci. o parte le-am amestecat cu biscuiți și cacao și le-am înghețat; pe celelalte le-am pus în cacao și făină și le-am copt dolofane. ș-apoi azi am fost iar groaznică... până ce-am deschis plicul cu floricele mov. „M-am dus să pun scrisoarea în cutia poștală și n-am putut...m-am gândit așa: afară plouă, sunt sărbătorile, nu știu cum lucrează cei de la Poșta Română, dacă scrisoarea rămâne aici până se termină sărbătorile? O să se degradeze (din cauza vremii deloc frumoase) și nu va mai ajunge la Georgi...” și uite așa am revenit în lumea „din altă lume”! cred că avea dreptate Ștrămpănel ieri: dacă o să-l vopsim pe Rex cu portocaliu, devine cât-ai zice-stea Vulpe din povestea Micului Prinț. no gata!de mâine-i altă lună! povești cu și despre Florari. eventual cu mai puțină ploaie, mai mult soare și...