miercuri, 23 aprilie 2014

„până la cer și-napoi”- atât de mult...


...
cu un sărut de La mulți ani! pe frunte și cu zâmbetul că am ascultat sfatul tatei și al copilului arhitecturist și am dormit de astă dată înspre Sud. cu bucuria anunțată de mama că deja au răsărit semințele de margarete și de floarea-soarelui, cele primite de la Ana săptămâna trecută. așa m-am trezit azi-dimineață. am făcut ochi cu frumoase urări de bine și, când să mă îmbrac, am găsit cartea învelită în hârtie cu elefanți și fundiță galbenă între haine. mult m-a încurajat gândul că Sfântul Gheorghe a fost un purtător de biruință care chiar a învins un balaur! la amiază a început să-mi crească inima din îmbrățișări. multe muuulte îmbrățișări. li s-au alăturat mesaje sau telefoane de la nenumărați oameni diamantini pe care i-au cunoscut în cele mai diferite împrejurări ... am scrijelit apoi, între servit vecinii cu dulce copt ieri de mama și o porție (cam exagerată) de ciocolată, vreo trei petice celulozice și m-am suit și în Căsuța Curcubeu. așa mai pe la ora ceaiului englezesc mi-a crescut inima din nou: din mesaje, telefoane și îmbrățișări. după aceea a venit rândul poveștilor și a mesei în familie; masa întinsă în curtea Gheorghilor cărora le-am aprins lumânare împreună cu tata de dimineață... pe la vreo zece,  fata cu părul de aur și rochie albastră mi-a spus că vrea să mă audă mereu atât de fericită și tare aș fi vrut să-i fi putut promite acest lucru. cireașa de pe tort a fost însă scrisoarea de la bătrânul casei. cea pe care a scris-o fără ca nimeni să-i fi spus nimic. rândurile sincere și drăgălașe în care-și cerea iertare pentru „necazurile” pe care mi le-a făcut și-n care-mi dorea succes la examene. l-am întrebat înainte de a pleca la nani dacă-și amintește cât de mult îl iubesc și a zis că da, deși nu a formulat un răspuns concret (probabil pentru că era frânt de osteneală de la atâta alergătură prin grădină). dincolo de cărți, ciocolată, urări și îmbrățișări, cel mai mare DAR pe care l-am conștientizat (de primit nu l-am primit acum, ci l-am avut dintotdeauna) azi sunt ei: oamenii care mă iubesc și pe care nespus îi iubesc... e cu adevărat cel mai plăcut sentiment pe care-l poți trăi de ziua numelui pe care-l porți: să iubești și să fii iubit!