...
uneori trec zile, săptămâni, luni, chiar și ani, iar eu nu mai știu nimic de tine. te las să crezi că te-am uitat, când, de fapt, o să ai mereu acel locșor bine pus deoparte în inima mea. trec zile, săptămâni, luni, ani de tăcere... uneori tăcerile sunt dureroase, alteori vindecătoare. te las să mă crezi cum vrei: nătângă, naivă, neghioabă, nunucă. tac și eu, căutând vindecare în haina unei alte taine. și uite așa trec zile, săptămâni, luni, ani... și creștem. întinerim și îmbătrânim în același timp. fericiți și totodată frământați. te las să crezi că te-am uitat. însă boala asta făr'-de-nume dispare și reapare continuu; atunci când parcă nimic nu mai roade îmi amintesc brusc că au trecut zile, săptămâni, luni, poate chiar și ani de când nu am mai auzit nimic-nimic de tine...