Dragă Doamne Doamne,
Acum câteva zile, cu gândul la Oscar, am început să-ți scriu câteva rânduri. Apoi le-am șters, resemnată că, oricum, fără adresă cine știe unde ar ajunge plicul...Apoi, azi-dimineață mi-ai răspuns tăcerii. Chiar așa scria expeditorul: să nu-mi mai pun atâtea întrebări, pentru că de la Tine vin toate încurajările și gândurile bune...
Dragă Doamne Doamne, m-au învăluit în acele momente atâtea sentimente, încât simțeam că nu le pot cuprinde. Nu eram meritândă de atâta bucurie și nu înțelegeam cum de, în ciuda nenumăratelor greșeli și împiedicări, mă poți iubi totuși atât de mult.
Dragă Doamne Doamne, a trecut vacanța, iar mâine plec departe de casă. Știu însă că aici rămân oameni minunați, oameni „diamantini” care se vor gândi la mine la fel de mult cum o să fac și eu. Voi încerca să fiu chibzuită în toate și „să nu uit de unde am plecat”. Grijă de mine, vei avea Tu în primul rând...
cu drag și gânduri bune,
Dogiana