te caut, sper și te aștept.
...
Sincer, da. Câteodată mi-e greu, căci simt că rătăcim între două oceane diferite care nu se mai întâlnesc. Ceva înlăuntrul meu îmi spune însă întotdeauna să continui să te caut, să sper, să te aștept...Iar când privesc cerul, îmi amintesc că așa trebuie să fie. Așa că te caut, sper și te aștept. La un moment dat credeam că „din greșeală” o să apari, dar mai pe urmă am învățat că nimic nu e „întâmplător”. Am încetat de atunci să îmi doresc să fiu altfel pentru alții. Fiecare avem oareșce „defecte de fabricație”, dar ele ne fac unici și speciali...
Copil nătâng și visător, am adesea impresia că te-am găsit, dar imaginea se dispersează la scurtă vreme, așa că revin la aceeași căutare, speranță, așteptare...Știi, uneori mă gândesc că undeva și tu faci același lucru și că, la timpul potrivit, ne vom întâlni. Și de atunci fiecare zi va fi un infinit înmulțit cu doi...