...
cel mai mult m-a durut atunci când mi-a spus că am devenit o „ștearsă” care nu mai găsește putere să lupte pentru ceva mare. azi, dacă ar fi fost lângă mine, i-aș fi povestit despre toate lucrurile mari la care visez acum, spre care privesc cu speranță și nădejde...
nu vreau să termin facultatea, încă sunt enorm de muuuulte lucruri pe care nu le știu (unele o să-mi rămâne necunoscute, sunt conștientă de asta). îmi doresc, în schimb, să încep să dau ceva mai departe. să mă simt utilă. să știu că firimiturica mea a adus un zâmbet pe chipul cuiva în fiecare zi. să mă trezesc dimineața, să-I mulțumesc lui Doamne Doamne că trăiesc, să privesc cerul și apoi să fac ce îmi place.
eu nu trăiesc într-o lume a „oamenilor mari”, ci într-una a copiilor cu suflete senine. dacă nu mă cunoști, trebuie să știi doar că sunt cel mai iubit și mai bogat dintre pământeni. adesea și cel mai melancolic. de multe ori și cel mai visător. și, în fiecare zi, copilul părinților mei și un sertar de cămăruță din inima celor dragi. niciodată nu sunt singură, nici măcar când mă găsești plimbându-mă fără nimeni alături.
iubesc VIAȚA. și toate lucrurile mici. bucuriile adevărate. iubesc zâmbetele copiilor. și privirea sinceră a celor care au îmbătrânit ținându-se de mână. mă simt binecuvântată în fiecare zi, căci mereu se găsește cineva prin care să primesc o minune.
curcubeul nu apare decât după ploaie.
dacă anul trecut pe vremea asta mi-ar fi povesit cineva unde voi acum, dacă mi-ar fi spus despre toate visurile împlinite, i-aș fi răspuns că citește dintr-un basm și că mie nu mi se vor întâmpla...uneori e de ajuns să-ți dorești cu adevărat. să lupți cu simplitate de copil căruia nu îi e frică nici de eșecuri, nici de julituri, nici nu-i pasă de „cei mari”. să vrei jucăria! să te gândești la ea mereu, până o primești. și să fii fericit bucurându-te de călătorie.
visurile mari se îndeplinesc pe rând, nu curând. dar totul e posibil!