...
Vineri. Îl întreb dacă vrea să-i citesc despre Brâncuși și-i povestesc în câteva cuvinte cartea. Nu pare interesat pe moment, dar auzind că marele sculptor a trăit mulți ani în Franța, își amintește că zilele trecute am vorbit despre călătoria mea la Paris și mă întreabă fără nicio altă introducere:
G. [el]: - Ai fost udă, mami? Frig ție?
G. [eu]: - Da, mami. A plouat mult și m-a udat...
G. [el]: - Dececi?
G. [eu]: - Pentru că nu mi-am rezervat cameră la hotel și n-am avut unde să dorm...
G. [el]: - Apun ești uscată?
Luni, la cină. George mănâncă spaghete. Nu cere ajutor. Se descurcă singur și e grăbit. Îi e tare foame. Teo stă cuminte și se joacă pe canapea.
G. [el]: - Este mirat fratele meu...
G. [tati]: - De ce zici asta? Și tu ai fost mirat când erai mic. Acum nu mai ești?
G. [el]: - Poate... Ciucin... Vin imidiat la tine, Toto...
Luni seara, după ce se întoarce cu tati de afară. Se smiorcăie pentru că și-a îmbogățit colecția de julituri din zona genunchilor. De data asta, și-a ras și podul palmelor. Îmi povestește cum s-a dus grămadă [exact cu această exprimare] pe tunelul [holul, adică] hotelului unde o să doarmă verișorul lui.
G. [eu]: - Oh, îmi pare rău, mami...
G. [el]: - Este pare rău? Tare milă mine?