O carte.
Trei pictori [Monet, Van Gogh și Kandinski].
Patru personaje [fetița Blanche, scrisoarea Epistela și pensulele Țvet și Zvuk].
Monet picta în tăcere, cât de repede putea. Acum avea destule pânze, dar timpul parcă tot prea repede trecea. Nu reușea să termine niciun tablou, că lumina soarelui era alta, culorile se schimbau, umbrele se mișcau.
- Nu mai pot! Nu mai vreau! Nu reușesc să prind lumina! Îmi vine să le arunc pe toate și gata!
„Nu înțeleg de ce oamenii mari sunt mereu grăbiți”, se gândi Blanche. „Și, în plus, de ce oare e așa de important să prindă lumina aia? Oare cum prinzi lumina? Cu o undiță? Cu o plasă de fluturi?”
„Când în sufletul tău e furtună, e bine să râzi cu o persoană pe care o iubești! Râsul e ca un soare care alungă norii furtunii!” își aminti Blanche că îi spusese mama.
Furnicile vâsleau de zor, iar eu le țineam umbră; măcar așa să le ajut și eu, dacă să vâslesc nu pot.
- Cum reușiți voi, furnicilor, să faceți atâtea lucruri și să și cântați?
- Păi e simplu, mi-au spus ele, iubim ceea ce facem!
Am căzut pe gânduri și mi-am adus aminte de ceea ce l-am auzit odată pe Vincent spunând:
Iubește multe lucruri, căci în iubire stă puterea; și oricine iubește mult, creează mult și împlinește multe. Căci orice lucru făcut cu dragoste e trainic.
Concertul reîncepu. Harpa cânta grațios, gândindu-se că muzica ei se va transforma în linii curbe. Cornul francez era convins că el va da culoarea roșie în tablou. Viorile vorbiseră deja cu Țvet și Zvuk și le rugaseră să le picteze muzica numai și numai cu galben. Atunci când o auzeau pe tubă cântând gros, Țvet și Zvuk trasau linii drepte, negre, ca niște drumuri numai bune de urmat cu pas hotărât.
...
Descoperirea frumosului m-a entuziasmat dintotdeauna, iar acum mă bucur că, prin intermediul copiilor noștri, mi se dă șansa de a-mi reaminti atât de multe lucruri pe care le-am uitat sau de a le descoperi dintr-o cu totul altă perspectivă.
Am radiat de bucurie când am găsit [întâmplător, în luna lui Prier] cartea „Întâmplări mărunte cu pictori mari” și abia am așteptat s-o țin în mână și s-o citesc. Ce pot scrie despre ea în câteva cuvinte? E minunată! Minunat scrisă de Monica Bătrânu și minunabil ilustrată de Roxana Iacoban, dovada că și la noi apar cărți originale, cărți cu povești amuzante și totodată cu tâlc, din care copiii pot desprinde multe învățăminte, făcând cunoștință totodată cu operele unor mari artiști. Și mai pe scurt? Chapeau! O recomand cu dragă inimă, e o încântare de la un capăt la celălalt!