...
Dragă Micule Dar,
Crești și înveți din ce în ce mai multe despre lumea care te înconjoară. Ești bucuros că acum poți lega idei [dând și alternative cuvintelor pe care nu le înțelegem pentru că încă sună pocit] și te faci mult mai ușor înțeles. Curiozitatea e una dintre caracteristicile principale ale acestei perioade și „dececi-ul” e refrenul pe care eu și tati îl auzim de zeci de ori pe zi [întrebi de ce? până când ajungem la rădăcina răspunsului și trebuie să-ți explicăm că e momentul să te oprești]. Pe de altă parte, o problemă cu care ne confruntăm e faptul că uneori ți-e greu să asculți, să te oprești când te rugăm să faci asta, să-ți pui stavilă. Vrei să fie cum zici tu, cum vrei tu, când vrei tu etc., ceea ce e imposibil. Când ești taxat te revolți [strașnic!], dar numai așa vei învăța [cu timpul, desigur] să faci distincția între ce se poate și ce nu, între bine și rău.
Mă impresionează și mă uimește [din ce în ce mai mult] relația dintre tine și Teo, faptul că deși îl drăgălești până îl faci să țipe sau să plângă, el te percepe ca pe un omuleț special din preajma lui [și mic, și mare - cum zici tu] și mereu caută să vadă ce faci, zâmbindu-ți a complicitate.
Te bucuri mult când te poți desfășura în natură [ce mult ți-a plăcut în Parcul Botanic!] și, consumându-ți energia, debordezi de bună-dispoziție. Ce mare dar o îmbrățișare joioasă de-a ta!
Urarea de acum? La cât mai multe descoperiri împreună!
Cu drag,
alături mereu,
mami