dialoguri cu George [II]

...

[Suntem la masă.]

G. [eu]: - Hai, George, ia și-un pic de brânză!

G. [el]: - Pace mie nu bâța!

G. [eu]: - Hai, te rog... E foarte bună. Ne-a trimis-o bunica.

G. [el]: - Are vanine?

[În contextul în care eu nu mai am voie să mănânc vanilie, iar George îmi amintește de asta mereu. Și când e nevoie, și când nu e nevoie.]

[Explicații, după multe dececiuri...]

G. [el]: - Polo, mami?

G. [eu]: - E înnorat, mami. Poate că o să plouă... Poate nu...

G. [el]: - Poate...? Dececi? Așa a zis Doamne-Doamne?

[Ieșim din casă, pentru plimbarea de seară. După ce încui ușa, observ că una dintre florile noastre de pe hol are un boboc alb. Sunt bucuroasă, înflorește pentru prima oară de când a ajuns la noi, în urmă cu un an și jumătate.]
G. [eu]: - Draga de ea! Uite, dă să înflorească!
G. [el]: - Draga de ea? Buroasă, mami?
G. [eu]: - Da, mami, sunt bucuroasă. O să facă flori...
G. [el]: - Face mere?