...
De o vreme încoace, CastAna mă bate la cap: „G, să mai scrii!” Și-mi tot răsună în minte cuvintele ei pe parcursul zilei, căci nu pot să-i urmez sfatul și să le „las încolo” de treburi care nu se termină... Adevărul e că, în momente de oboseală-care-nu-trece-zile-întregi ca acesta, paharul colorat pe care îl amân de trei veri e o veritabilă utopie... Am reluat acele câteva scrisori la care-am început să lucrez încă de când Micul Dar se afla pe planeta B 168, dar simt că picul pe care-l storc din mine uneori nu e de ajuns. Domnule Van Gogh, oare când o să se-nchege și povestea asta neterminată?