...
„Treptat, fântânile căpătau, fiecare, o anumită faimă. Apa uneia spăla rufele foarte bine, ieșeau curate fără să le freci foarte mult, în apa alteia fierbea foarte repede fasolea sau bobul uscat, alta era dulce, bună la gust, alta era bună de făcut săpun de casă...
Cu cât fântâna era mai folosită, cu atât apa era mai bună. Mai purtată. Scârțâitul săgeții în zori era un semn că cineva deja s-a sculat și scoate apă. Pe banca lungă, de șipci, stăteau și cei cu găleți, și cei cu animalele aduse la adăpat, și cei obosiți, veniți de pe drum sau de la muncă. Pentru toți, fântâna era un loc numai bun de tras sufletul.”
(Carmen Cătălina Alexa - Chiuind în fântână)
De aniversarea noastră florară am primit anul acesta, în locul unui buchet cu flori [amânat până la ziua mea, că tot sunt la doar patru zile distanță cele două date], o carte. Dăruită „chiuind de bucurie”, aceasta s-a dovedit, după cum a preconizat programatorul atipic, a fi foarte luminoasă. Ba mai mult decât atât, mie mi s-a descoperit ca o adevărată bijuterie care m-a înseninat și m-a bucurat zile întregi, căci paginile-i sunt foarte pline-de-miez și-mi era de ajuns să citesc una-două povestioare la o repriză de Laalaa a Micului Dar ca să-mi simt sufletul bucuros.
Nu mai citisem și nici nu auzisem de doamna Carmen Cătălina Alexa, dar i-am apreciat și îndrăgit de îndată scriitura. Și i-am și invidiat-o, cum a mărturisit în prefață și Pr. Constantin Necula. A reușit să adune și să surprindă foarte frumos amintiri din copilărie sau din familie, precum și episoade ale maturității, transformând niște aparent-banale-lucruri-simple în povestiri literare. O astfel de carte e de dăruit și de redăruit, de citit și de recitit. Pentru mine a fost cea mai frumoasă carte a verii și o recomand cu toată inima!
Nu mai citisem și nici nu auzisem de doamna Carmen Cătălina Alexa, dar i-am apreciat și îndrăgit de îndată scriitura. Și i-am și invidiat-o, cum a mărturisit în prefață și Pr. Constantin Necula. A reușit să adune și să surprindă foarte frumos amintiri din copilărie sau din familie, precum și episoade ale maturității, transformând niște aparent-banale-lucruri-simple în povestiri literare. O astfel de carte e de dăruit și de redăruit, de citit și de recitit. Pentru mine a fost cea mai frumoasă carte a verii și o recomand cu toată inima!