...
Năsuuuuc! e din categoria lucrurilor mici care mă amuză din când în când ziua, atunci când ușa de la balcon e deschisă și zumzetul străzii pătrunde în casă. Năsuc e-un cățeluș din vecini, odorul unei doamne durdulii, cu voce foarte pițigăiată. Am văzut-o o singură dată, pe când udam florile, și n-am privit-o atent, de aceea nu mi-au rămas în minte mai multe detalii. Ceea ce mi se pare amuzant e contrastul dintre ghidușia [căci Năsuuuuc îi provoacă pe toți dulăii de prin preajmă, mai ales pe ursul de vizavi care hăulește zi și noapte, de parc-am fi la stână și vin lupii] patrupedului și pițigăiala speriată a proprietarei. Oare de ce-l tot plimbă pe-aici, când știe câți lătrători ne înconjoară? Dar altfel cine m-ar face să surâd când doarme Micul Dar?