...
În a doua parte a liceului mă reapucase dorul de desen mult exersat în copilărie, așa c-am început să fac desene naive, cochetând din când în când cu gândul că poate-poate voi urma o facultate de design de interior. Lucrurile s-au rânduit însă altfel și nu a fost așa. Nu regret deloc alegerea Literelor [asta s-a întâmplat doar în primul semestru, când nu-mi găseam locul - credeam eu pentru că nu plecasem la Cluj], m-aș înscrie din nou și din nou dacă mi s-ar mai oferi șansa... Între timp, degetele mi s-au dezobișnuit de jocul cu creioane; acum însă pot fi co-designer al lui Acasă, deși ziua de sâmbătă m-a învățat că nu e chiar așa ușor precum credeam la început, răsfoind [ca un copil-care-vrea-și-de-aia-și-de-ailaltă] de pe canapea o revistă ikea sau uitându-mă pe visuell.ro. Cred totuși că cel mai important lucru pe care-l învăț din toată povestea asta de însuflețire a patru pereți compartimentați e cunoașterea și mai îndeaproape a lui Dar, care are infinită răbdare cu fiecare detaliu și infinită răbdare cu mine...