...
Să pleci vinerea după lucru și să te întorci duminică seara târziu dintr-un oraș situat la câteva sute de kilometri pentru că așa ți-ai propus într-o scrisoare acum ceva timp [și pentru că ți-ai dat seama că numai așa mai poți petrece câteva ore cu un prieten draaag] poate părea oamenilor mari un moft... Ei bine, nu și nouă! Am fost puțin obosiți [ghidul nu a putut să nu observe asta], dar ne-a priit vizita! Sherlock nu s-a lăsat mai prejos, și ne-a plimbat prin toate locurile pe unde-ar fi putut să ne ducă într-o zi... De data asta am văzut o parte din Schonnbrünn și pe dinăuntru, ne-am plimbat cu metroul care merge ceas, am mâncat specialități vieneze la Einstein, o gelaterie al cărei nume nu l-am reținut, Vapiano și la Centimeter, am trecut și pe la Demmers și Manner [fără de ei nu se putea] și ne-am bucurat de orele petrecute împreună! La Albertina nu a fost timp fizic să intrăm, deși recunosc că mi-a făcut cu ochiul afișul de la fiecare colț de stradă... Trebuia să rămână ceva și pe altă dată! E bine să ai prieteni buni ghizi în orașe așa mari! Le descoperi prin ochii lor și ai parte de ce-i mai bun!
Mulțumim, dragă Sherlock!