...
A fost o săptămână plină, atât de plină încât parc-ar fi trecut o lună de când am primit-o pe Albra [noua „jucărie” prin care-mi voi scoate imaginația de la hibernat] - și acel moment a fost abia luni după-amiază. Am văzut între timp atelierul Elenei căpătând altă aranjare, am cusut zeci de pense [nu sunt ele chiar my cup of tea, cum ar spune englezul - dar a fost cu folos], am început curățarea iei comoară, am primit scrisoare din Würzbug, am ascultat-o pe Urania Cremene vorbindu-ne despre situații amuzante [sau uneori mai puțin amuzante și ceva mai greu de gestionat] în care copiii își pot pune părinții, am început să mâncăm clementine [destul de multe, Micului Dar îi plac], am ascultat colinde și-am fost cuminți bând suc de sfeclă roșie în fiecare zi. Azi am fost să vedem ce se mai întâmplă pe planeta B168. Se pare că acolo sunt toate bune și că singurul locuitor e fericit explorând împrejurimile. După aproape o lună „de numărat stele” din partea lui Dar, acum știm că șederea pe Stelelor e chestiune de zile...
La multe! Restul e bucurie...