...
Weekendurile noastre sunt dintre cele mai variate! Ieri dimineață ne gândeam uimiți că deja a trecut o săptămână de la vizita vieneză și nu ne venea să credem când... Acum a fost petrecere în pijamale. Nu neapărat așteptată, dar în cele din urmă acceptată [ca să-i venim din nou de hac nestatorniciei hemoglobinei].
Mi s-a părut șoadă mama astă seară când ți-a mulțumit. [Nu știu de câte ori a făcut asta în cei doi ani și câteva zile...] Cred că și ție ți s-a părut la fel pentru că nu ți-ai putut conteni zâmbetul. La telefon simt din voce, iar când mergem acasă văd că o dor cei aproape 300 de kilometri, dar, pe de altă parte, își dă seama că sunt pe mâini bune.
Cele două zile, așteptarea lui A2+, împunsăturile de ac au trecut mult mai ușor împreună. Am răsfoit Ikea și ne-am făcut planuri pentru Acasă, iar în răstimpuri mi-ai citit din povestea Rădiței. Te-a prins și pe tine un pic, deși ai zis că deocamdată o să continui cu lecturi mai practice. Inevitabil, de acum încolo, când o să citesc în gând cartea, o să-mi amintesc pe fundal vocea ta...
Vezi tu, mă bucur mereu când îți descopăr noi și noi locșoare pline care umplu golurile mele...