miercuri, 2 noiembrie 2016

Micul Dar și puradeii

...

Acum nu, dar peste ani ar putea fi un veritabil titlu de povestire... Deocamdată Micul Dar s-a amuzat destul de mult pe planeta B168 auzind ce năstrușnicii născocesc ai lui părinți. Tot ce știu despre el până acum e că e-n creștere. Mișcările nu-i sunt atât de puternice încât să i se cutremure întreaga planetă și să se simtă și la suprafață. Știu că s-a bucurat vinerea trecută și că i se transmite și lui fericirea noastră. [Vorba Tâlvanei, doar i-am găsit loc de alergat!] Simți că ți se umple inima când intri într-un loc pe care ți-l poți imagina ca devenind al tău, ca devenind Acasă... [Acasă pe care încă nu-l locuiești e ca un pom tânăr, care se pregătește să dea rod pentru prima oară.] Odată cu toate calculele, ți-ai amintit de Micul Prinț și de businessman-ul care număra stele doar pentru a le deține. [Bine că nu ești un serios în sensul acela!] Eu rămân la planurile decorative, visând la mașina de cusut pe care încă nu am găsit-o. Rămân la bucuria de a-mi folosi neuronii pe care-i capăt zi de zi și înspre a învăța lucruri noi, oricât de mici ar fi ele. Rămân la entuziasmul că anul acesta poate vom putea primi colindători, Acasă...