...
Câte schimbări apar în viața unui om! Scriu asta raportându-mă, bineînțeles, în primul rând la mine. Dacă în urmă cu doi ani lucram pentru domnul Microsoft și eram la început cu numărătoarea lui doicaunul, anul trecut pe vremea asta plecasem din Sibiu, fiind inițiată într-ale reviziei, iar acum, purtători ai aceluiași nume, doicaunul și jumătate doi în unu, așteptăm să ne mutăm Acasă și ne imaginăm cum o să fie zglobiul Mic Dar...
Sunt multe pe care le simt altfel. Multe schimbări, trăiri, emoții, situații care, inevitabil, te transformă. Poate că e normal, deși uneori tot mi se pare ciudat să am impresia că parcă a trecut o viață de la o amintire de acum câțiva ani, nemaivorbind de copilăria de care se bucură acum Ștrămpănel...
Mi-am amintit zilele astea de suportul de lemn încropit de tata în colțul unui perete al camerei de zi, suportul pe care ne țineam noi jucăriile când eram mici. Îi aveam acolo pe balerinii Gina și Fred, încă vreo câteva plușuri, o păpușă bâzâitoare cu cheiță și una mai grăsuță a Tâlvanei, plus două locomotive identice pe care le primisem într-un an de Moș Nicolae. Într-unul din acei ani în care ne curățam și lustruiam ghetuțele minute în șir, să fie Moșul mulțumit. Câte vieți au trecut de atunci?