Timișoara,
26 Brumărel 2015
Dragă Bunicule-al-Bucuriei,
Aș fi vrut să-ți împărtășesc aseară câteva rânduri, dar drumul de întoarcere a fost atât de lung și plin de însemnătate, încât am ajuns pe strada Stelelor frântă de osteneală. Eram extraordinar de fericită, dar n-aș mai fi putut deschide polarul pentru a-mi aduna gândurile. Totuși, ca să se păstreze mai bine amintirea celor simțite, îți scriu acum.
Anul acesta am revenit la Sâmbăta de mână, doicaunul, în semn de mulțumire pentru Darul cu care ne-ai întregit. Pe mine prin el, și pe el prin mine. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne umplem lăuntrurile cu aerul acela binecuvântat de munte. Am inspirat adânc, bucurându-ne de culorile arămiu-aurii-verzui ale pădurii... Au fost de-ajuns privirile, nu ne-au trebuit cuvinte, Apoi, înaintând pe cărare, am căutat băncuța. Dispăruse, nu mai era acolo. În locul ei au fost plantați niște pomișori care peste ani vor crește mari și frumoși. [Așa vom fi și noi, de vom continua să păstrăm puternică temelia, să ne păzim iubirea sinceră...]
Dragă Bunicule, ne-ai fericit din nou. Ne-ai fericit cum numai oameni-icoană asemenea ție ar putea s-o facă. Ne-ai fericit prin Familia din care ne-am dat seama că facem parte fără a avea vreun merit, ci pur și simplu pentru că suntem privilegiați... Ne-ai învățat că distanțele nu sunt ziduri atunci când oamenii se iubesc și că, pentru câteva ore petrecute împreună, se sacrifică prin frig și ploaie și vânt și gări anonime. Ne-ai reamintit că trebuie să avem „inimă curată și minte întreagă”. Că trebuie să ne „depășim prin credință și să ne dăruim prin iubire”. Ne-ai vorbit despre frumusețea familiei întemeiate pe valorile tradiționale prin glasul lupilor tineri. Ne-ai înseninat chipurile prin faptul că zilele acestea două au fost minunate, „pe măsura sufletului tău”. Ne-ai mângâiat de Sus pe fiecare și am simțit acest lucru ca pe-o binecuvântare... Ne-ai trimis un ucenic-icoană care să ne sădească gânduri bune în suflet, care să ne povățuiască atât de bine încât să ne simțim ca niște nou-născuți, ca după spovedanie.
Dragă Bunicule, știm că într-un fel inexplicabil ne porți și pe noi într-un colțișor dintr-un sertăraș al inimii tale mari. Ne-ai dat putere pentru întărirea temeliei și-ți suntem recunoscători...
cu bucurie,
G.