foto: © PhotogrAndra
când oameni și locuri dragi sunt departe kilometric, nu-ți rămâne decât să închizi ochii și să-ți imaginezi că ei sunt acolo, lângă tine, îmbrățișându-te. că te afli în acele locuri-mângâietoare-de-suflet unde ai avut răgaz să privești cerul, stelele, norii, luna și soarele, unde ai ascultat șuierul ierbii și serenadele greierilor, unde ți-a fost teamă să nu-ți cadă vreun măr în cap în timp ce desenai forme norilor uitându-te printre crengi... of, cuvintele nu vindecă dorul!