...
zi de zi, stăm la coadă. acasă la spălatul pe dinți, apoi în așteptarea liftului, a autobuzului, la semafor, la magazinul de la colț. stăm la coadă la aparatul de făcut cafea, la ghișeul de la poștă, la cabinetul medicului. stăm la coadă la intrarea într-un amfiteatru sau într-o sală de spectacol, în piața de flori până ce bătrânica vânzătoare termină de pregătit buchetul pentru clientul de dinaintea noastră... stăm la coadă la dozatorul de înghețată, la magazinul de pantofi, și chiar și la librărie. cu alte cuvinte, stăm la coadă cam peste tot. astăzi mi-am dat seama de un lucru important [impresionant, mai degrabă], și anume de faptul că la Doamne-Doamne nu stăm niciunul niciodată la coadă. primim întotdeauna ceea ce avem nevoie. Doamne-Doamne nu zice: „tu erai? hehe! păi stai un pic, mai sunt milioane de oameni înaintea ta care au nevoie de ajutorul Meu în secunda asta!” la Doamne-Doamne nu stăm la coadă, suntem mereu tratați cu întâietate. oare merităm? dar oare conștientizăm ce mare binecuvântare? oare...?