miercuri, 10 iunie 2015

o nestatornică stare

...

îi dau târcoale „gândacului dintre coaste” tot soiul de licurici și de furnici, de bătăi de tobă care mai de care mai incognoscibile [ ce mofturos cuvânt! ] ... de-aș avea pianul meu viu și acordeonul aproape, imediat mi-ar trece! [ ce paradox, vezi? toți ceilalți mă cred afonă... ] știu, ai dreptate. răbdare. răbdare și zorire. mai o gură de apă, mai una de cafea amară, mai un ciripit de afară, mai un strop și mă adun. cum se face că azi n-am băut niciun ceai?